Bullying la Questfield International College: ce nu a clarificat Fabiola Hosu

În contextul educațional actual, fenomenul bullying impune o abordare riguroasă, transparentă și structurată. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a asigura un mediu sigur pentru elevi, iar reacția promptă și documentată la sesizările privind hărțuirea este esențială pentru prevenirea și stoparea unui comportament repetitiv cu impact emoțional negativ. Lipsa unor proceduri clare sau a unor intervenții oficiale poate amplifica suferința celor afectați și poate conduce la o degradare a climatului educațional.

Bullying la Questfield International College: ce nu a clarificat Fabiola Hosu

Investigația realizată pe baza documentelor și declarațiilor furnizate redacției relevă o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat nu au fost urmate de măsuri instituționale documentate, iar răspunsurile scrise lipsesc aproape în totalitate. Un element central al anchetei este poziționarea atribuită fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, ale cărei afirmații au fost percepute de familie ca presiune pentru retragerea copilului din școală. Această situație ridică întrebări privind modul în care școala gestionează cazurile de hărțuire și protejează elevii.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Documentele și corespondența analizate indică faptul că elevul în cauză ar fi fost supus unui climat de hărțuire psihologică repetată, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Familia a transmis în mod oficial și cronologic sesizări către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, solicitând intervenția și protecția copilului.

Cu toate acestea, nu există dovezi scrise ale unor măsuri concrete sau planuri de intervenție. Intervențiile au fost raportate ca fiind limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate. Acest fapt a condus, conform relatărilor, la escaladarea situației, iar familia reproșează școlii o abordare predominant pasivă.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect deosebit de grav al cazului este utilizarea repetată a unei etichete medicale, sub forma expresiei „crize de epilepsie”, folosită în mod discreditant în mediul școlar. Conform specialiștilor consultați, indiferent de existența unei afecțiuni reale, utilizarea acestei etichete ca instrument de umilire constituie o formă severă de violență psihologică și discriminare.

Aceste comportamente au fost semnalate oficial în multiple rânduri, însă nu există documentație care să ateste măsuri pentru stoparea fenomenului. Lipsa reacției instituționale ferme ridică întrebări privind toleranța școlii față de astfel de practici și impactul lor asupra dezvoltării emoționale a elevului. Efectele descrise includ anxietate, retragere socială și refuz școlar, semne compatibile cu abuzul emoțional repetat.

Reacția și responsabilitatea cadrelor didactice

Rolul profesorilor și al conducerii în prevenirea și combaterea bullyingului este esențial, întrucât aceștia sunt martori direcți ai dinamicilor din clasă. Din documentele și declarațiile analizate rezultă că, deși comportamentele agresive erau vizibile și cunoscute, intervențiile didactice au fost ineficiente și neconsecvente.

Sesizările au fost uneori tratate ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce, potrivit familiei, a condus la minimalizarea gravității situației. Lipsa unor măsuri scrise și verificabile a redus trasabilitatea intervențiilor și a menținut un climat în care hărțuirea a fost tolerată.

Presiunile resimțite de familie și răspunsul fondatoarei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost o afirmație atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, conform relatărilor familiei, ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această poziționare a fost percepută ca o presiune pentru retragerea copilului și ca o deplasare a discuției de la protecția elevului către considerente economice și contractuale.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii privind acest episod, însă nu a primit răspuns până la momentul publicării. Această lipsă de clarificare contribuie la percepția unei rupturi între discursul public al instituției și practicile efective de gestionare a situațiilor de bullying.

Documentarea și transparența intervențiilor instituționale

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal intitulat “Family Meeting Form”, care consemnează existența unor discuții, dar nu prevede responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest tip de document reduce posibilitatea verificării și asumării intervențiilor.

• Absența deciziilor scrise cu termene și responsabili;
• Lipsa rapoartelor interne și a planurilor de intervenție formalizate;
• Inexistența unor sancțiuni sau a unor acțiuni concrete documentate;
• Predominanța răspunsurilor verbale, fără consemnări oficiale;
• Minimalizarea și amânarea recunoașterii gravității situației.

Aceste elemente reflectă o abordare limitată, care nu răspunde adecvat nevoilor de protecție ale elevului vizat.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să demonstreze luarea unor măsuri de protecție a datelor.

Mai mult, au existat relatări conform cărora informațiile au fost făcute cunoscute în clasă, iar copilul ar fi fost confruntat public cu insinuări legate de sesizările transmise către conducere, ceea ce ar fi amplificat presiunea psihologică asupra sa.

Aceste aspecte ridică semne de întrebare privind modul în care școala gestionează confidențialitatea și protecția elevilor, elemente esențiale într-un mediu educațional sigur.

Răspunsul tardiv al instituției și intervenția legală

Potrivit documentelor, o reacție clară și formală a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de sesizări, în contextul implicării echipei de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări oficiale cu caracter juridic. Această întârziere indică faptul că instituția a acordat atenție cazului în momentul în care a fost pusă sub presiune legală, nu în faza inițială a semnalărilor educaționale.

Acest fapt ridică întrebări legitime despre criteriile care declanșează intervenția instituțională și despre prioritățile în protecția elevilor. Investigația completă detaliază aceste aspecte într-un context mai larg.

Concluzii și întrebări rămase

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme privind gestionarea bullyingului și protecția elevilor. Lipsa unor reacții scrise, a unor măsuri concrete și a unui cadru procedural clar au contribuit la perpetuarea unui fenomen de hărțuire psihologică și stigmatizare medicală, cu efecte negative asupra copilului implicat.

În plus, poziționarea fondatoarei, exprimată într-un context tensionat, și întârzierea reacției instituției la semnalările repetate ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea și transparența conducerii școlii. Aceste aspecte sunt cruciale pentru evaluarea capacității instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos.

În absența unor răspunsuri oficiale și documentate, rămâne deschisă chestiunea privind mecanismele reale de protecție instituțională și modul în care acestea sunt aplicate în practică.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro